Cîteva motive pentru care sarcasmul e semn de inteligență

Considerat insultă de experții în așa-zisele bune maniere ale limbajului și nu de puține ori motivul unei despărțiri sau răcirea unei relații, sarcasmul (pe lîngă faptul că n-ar trebui să fie tocmai la îndemîna oricui) are totuși beneficiile sale. Se pare că n-ar fi doar semn de inteligență, ci e în strînsă legătură cu o capacitate peste medie de a înțelege mai bine felul în care ceilalți gîndesc, spune un studiu recent realizat de doi psihologi ai Universității din Haifa.

Sarcasmul e de asemenea asociat cu un creier „în formă”, pentru că îți ține „în priză” funcțiile cognitive (printre altele, sarcasmul trăiește în zona creierului care se mai ocupă și cu memoria). Mai mult, faptul că „nu te-ai prins” poate fi semn al unei boli mintale – demență sau Alzheimer. Sau, desigur, poate doar n-ai umor. Sau nu l-ai dezvoltat suficient în copilărie. (vezi articolul ăsta din New York Times). Bașca, te face și mai creativ, dar pentru concluzia asta nu aveam nevoie de vreun studiu. Comedianții, de la George Carlin la Louis C.K., sunt cel mai bun exemplu în această privință.

Alt aspect interesant (și periculos în același timp) e piesa de teatru în care sarcasticii evită sau rezolvă mai bine conflictele. Le pot calma cu o glumă bună sau dimpotrivă pot evita una proastă – statistica spune că o persoană sarcastică știe cînd e OK să-i spui omului ce crezi în loc să „pari inteligent”. Spre exemplu, un șef care-și observă angajatul că nu lucrează poate să aleagă între „Bravo, Marcel, ține-o tot așa” (situație în care Marcel firește îl va urî și mai mult) sau a-l chema într-o ședință și a vorbi serios despre asta. De aici discuția merge ceva mai departe, pentru că persoanele sarcastice își aleg cu atenție prietenii. La fel de inteligenți ca și ei, desigur.