O dată pentru totdeauna: care e treaba cu muzica trap?

Pornesc ușor deranjat de un articol apărut recent pe Un site de muzică, unul dintre puținele care nu-i fac cinste. Acolo, după o introducere din filmul „M-am născut azi-dimineațăˮ (trap-ul, deși îi spunea crunk, e totuși de pe vremea unor Lil’ Jon sau chiar Usher și oricum mai întîi a fost un gen al muzicii electronice) își dau cu părerea trei băieți (muzicieni) semi-agramați și care chiar cred că muzica trap e despre cît de șmecheri sunt ei cînd „vorbeșteˮ cu p*li și p*zde, deși probabil n-au vîndut nici măcar un gram în viața lor (nu-i bai, nici Drake, dar nu despre asta e trap-ul). (Să le întorc lumea pe dos, mai am un singur cuvînt-temă-pentru-acasă cînd vine vorba despre trap: Outkast).

Să vorbești despre trap și (pentru că merg mînă în mînă) drill (omg, băieți, p-ăsta îl știați? Documentar absolut necesar, aici) fără să aduci aminte de footwork, southern hip-hop, dubstep, tobe 808 (o altă mare istorie, aici), Kanye West x Hudson Mohawke, Zaytoven și tot felul de alte chestii care se întîmplă de mult timp, unele dintre ele încă din anii ’90, și au imensă legătură cu mișcarea asta e ca și cum vorbești despre Florin Piersic Jr. și nu știi cine e tac-su. Iar dacă trap e despre a fi șmecher, atunci eu sunt Chief Keef. Dimpotrivă, e despre sărăcie, violență și viața de stradă (plus crack: consum, trafic, dependență. Mai citește o chestie, aici.). Într-un cuvînt, despre viață – caută măcar o strofă scrisă de Kendrick (fii și tu un genius.com). E tot hip-hop cu conștiință de clasă (bine, dacă asculți doar Young Thug, n-ai înțeles mare lucru – nici măcar că gagiul e, de fapt, ironic).

Băieți, e o vorbă: nu poți face muzică fără să știi muzică. Nu poți scrie un articol dacă habar n-ai despre ce scrii. Pe verificate. (Really, se vorbește despre trap la TedX și e subiect de curs la facultate – aici)

Fotografie: Migos și Zaytoven în studio

Interese: